Monitorizarea automata a dozei gamma

MONITORIZAREA AUTOMATĂ A DOZEI GAMA

 

Radioactivitateaeste definită uzual ca fiind proprietatea unor nuclee atomice ale unor elemente de a se dezintegra, de a emite spontan radiaţii, numite generic ionizante (alfa, beta, gama), fără o intervenţie din afară, generând astfel elemente vecine din sistemul periodic al elementelor.

Mărimea prin care se evaluează nivelul iradierii substanţelor vii şi efectele asupra acestora este doza.

Doza absorbită reprezintă energia cedată de radiaţia ionizantă unităţii de masă a substanţei prin care trece, unitatea de măsură fiind gray (Gy).

Doza echivalentă constituie un indicator al riscului de expunere pentru un anumit ţesut la diferite radiaţii şi se defineşte ca fiind doza absorbită într-un ţesut supus la o radiaţie oarecare care produce acelaşi efect biologic ca o doză absorbită corespunzătoare unei radiaţii standard. Unitatea de măsură este sievert (Sv).

Surse de poluare radioactivă

  Sursele de radioactivitate se pot grupa în două categorii:

a. surse naturale

b. surse artificiale

 

          a. Radioactivitatea naturală  este determinată de substanţele radioactive de origine terestră (precum U-238, U-235, Th-232, Ac-228, K-40 etc.), la care se adaugă radionuclizii cosmogeni (H-3, Be-7, C-14 etc.) rezultaţi în urma interacţiei radiaţiilor cosmice cu straturile superioare ale atmosferei. Un aspect important al radioactivităţii naturale este legat de gazele radioactive – radon ( Rn-222) şi toron (Rn-220), care provin din uraniul existent în scoarţa terestră, ce difuzează prin sol şi ajung în atmosferă. Toate radiaţiile ionizante, de origine terestră sau cosmică, constituie fondul natural de radiaţii care acţionează asupra organismelor vii.

 

b. Radioactivitatea artificialăeste datorată prezenţei în mediul înconjurător a unor radionuclizi care îşi datorează existenţa activităţii omului.

Principalele surse artificiale de poluare radioactivă sunt următoarele:

- accidentele şi deşeurile de la reactoarele nucleare;

- experienţele şi accidentele cu arme nucleare;

- tratamentele medicale ce utilizează radiaţii sau radionuclizi;

- diferite activităţi profesionale.

 Radiaţia artificială este folosită în multe ramuri de activitate. De exemplu, în industrie este folosită pentru controlul proceselor şi a calităţii produselor, iar în scop de studiu, este folosită în institute de cercetare şi învăţământ superior. Tot aici trebuie inclusă şi activitatea medicilor sau a personalului sanitar care lucrează cu radiaţii. La acestea trebuie adăugate dozele pe care le primeşte omul şi de la ceasurile luminate cu substanţe radioactive sau de la televizoare (televizoarele moderne sunt bine ecranate).

            În clinici şi spitale radiaţiile sunt folosite:

  - la radiografii, unde se folosesc în special radiaţiile X(Rőntgen)

  - în scop terapeutic se utilizează iradierea pentru distrugerea ţesuturilor tumorale maligne unde frecvent folosite sunt radiatule X de mare energie sau radiaţiile gama date de sursele Co-60.

  - în scopuri de investigaţie se utilizează administrarea de radionuclizi cu timpi scurţide înjumătăţire, după care se realizează tomografierea, în special a plămânilor, oaselor şi creierului.

 

             Acţiunea fiziologică a radiaţiilor

             Efectele vătămătoare ale radiaţiilor se împart în: efecte somatice (care pot la rândul lor imediate, cronice şi întârziate) şi efecte genetice.

             Efectele somaticeimediate afectează sistemului nervos central şi gastro-intestinal. Efectele somatice cronice produc: depresiuni hematopoetice, sterilitate, tulburarea vederii (cataracte), alopecia (căderea parului). Ca efecte întârziate se relevă: scurtarea vieţii şi apariţia neoplas­melor în diferite forme (frecventcancer epiteliar şi pulmonar).

             Efecte geneticepot produce şi mutaţi genetice, de la cele mai severe, ca de exemplu, întârzierea mintală, până la cele mai banale, cum sunt pete ale pielii.

Monitorizare a dozei gama şi a parametrilor meteorologici se realizează cu o staţie automată care face parte din Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului iar coordonarea ştiinţifică, tehnică şi metodologică a RNSRM este asigurată de Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Radioactivitate (LNR) din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

Sistemul de monitorizare a dozei gama în timp real a fost achiziţionat în anul 2006 în cadrul proiectului PHARE "Procurarea de echipamente necesare în scopul creării unui sistem adecvat de monitorizare şi raportare a radioactivităţii mediului”.

Sistemul de monitorizare a dozei gama se compune din:

  • 2 sonde de detecţie ce măsoară debitul echivalent de doză gama (μSv/h)
  • 1 staţie meteorologică automată care măsoară: presiunea atmosferică, temperatura, direcţia şi viteza vântului, umiditatea, radiaţia solară şi cantitatea de precipitaţii.

 

Staţia de monitorizare a dozei gama este amplasată în faţa sediului Agenţiei pentru Protecţia Mediului Brăila şi realizează supravegherea radioactivităţii factorului de mediu aer.

 

FLUXULDEDATE AL STAŢIEIDE MONITORIZAREA DOZEIGAMA

Datele achiziţionate de staţie sunt transmise în timp real, printr-un sistem de comunicaţie prin cablu, la serverul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Brăila şi simultan, prin GPRS, către Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Radioactivitate.

Datele stocate în arhiva laboratorului naţional sunt validate şi retransmise la serverul APM.

Obiectivul principalal staţiei este detectarea oricăror creşteri cu semnificaţie radiologică a nivelelor de radioactivitate din mediu precum şi acţiunea de avertizare – alarmare a factorilor de decizie.